Pusca si cureaua lata...ce articole erau odata!

Ce articole erau odata? Subiectul, recunosc cu mana pe inima, mi-a fost suflat din public. Aceasta nu inseamna ca nu e bun, ba e foarte bun, dar, sincer, nu stiu de unde sa incep. Dar hai sa pornesc de la o constatare: lipsa subiectelor de autor si axarea mass-media pe subiecte eveniment.
Da, de aici pleaca marea problema a presei din ziua de azi. Dar de ce? De la bani? Da, banii sunt problema. Bani pentru trustul de presa si in primul rand bani pentru jurnalistul care la pranz serveste masa in oras (doi covrigi "furati" de la colegul care are patru).
La inceput, in anii '90, ziarele si televiziunile aveau redactii bine structurate pe sectii, iar fiecare sectie avea de la 3 la 4 redactori si un sef. Fiecare redactor avea obligatia de a aduce la redactie cate 1-2 articole de autor pe saptamana si, in fiecare zi, stirile (articolele de eveniment). Sistemul de punctare era foarte bine pus la punct, afisat la loc vizibil, astfel incat la sfarsitul lunii fiecare stia cu cati bani ajungea acasa.
Frumoasa perioada aceea... imi aduc aminte ca un reporter a cersit in strada, un altul a "locuit" in arest, iar unul a "prasit" la groapa de gunoi, fiecare dintre ei aducand reportaje de aur, extrem de bine primite de cititori. Exemplele sunt numeroase si demn de mentionat este faptul ca in toate cazurile, documentarea, pregatirea articolelor a durat aproximativ o saptamana.
Pe domeniul economic mai erau acele articole prin care jurnalistul "descoperea" afaceri inedite, cum ar fi de exemplu fabricarea la Iasi, intr-un hangar, a barcilor de agrement pentru o firma din Italia. Nu pot sa spun cu mana pe inima ca aceste articole nu promovau gratis firma respectiva. Ziarul sau televiziunea ce facea astfel de subiecte nu incasa bani din publicitatea facuta, dar cred ca mai important era beneficiul creat mediului de afaceri iesean.
Apoi, incet, incet, lipsa banilor ascunsa frumos sub numele de "redimensionarea redactiilor" a condus la comasarea unor sectii si la reducerea numarului de ziaristi. Reducandu-se numarul de jurnalisti, s-a micsorat automat si timpul acordat unei stiri, unui articol de presa, inmultindu-se totodata si erorile.
Lipsa de documentare face din jurnalistul de astazi o prada usoara.
Astazi, trusturile de presa "nu mai au timp", se intampla atat de multe evenimente, lumea se misca atat de repede incat nu mai este timp de aceasta specie jurnalistica - "articole de autor". Rar de tot gasesti un reportaj bun.
Ultima gaselnita (asta-i cea mai buna) este aceea ca ziarele se fac "on line", tiparul nu mai e bun. Se consuma hartie (trebuie sa fim ecologici si sa evitam taierea copacilor) si apoi se pierde mult timp din momentul editarii pana la publicarea articolului - o noapte, deci ziarul nici nu mai e de actualitate. Mai nou, reporterul nu mai scrie stirea, ci o transmite telefonic, editorul o scrie si o publica pe internet. Dar la acest aspect vreau sa revin mai pe larg, deoarece eu fac parte din categoria celor care doresc sa simta in mana cartea pe care o citesc, a celor a caror nari se deschid larg atunci cand parfumul tusului invaluie camera.
Recunosc ca am citit zilele trecute un articol de autor destul de bine documentat si suficient de "shui" scris. Nu am fost de acord cu finalul ales de autor, insa articolul a fost unul bun, chiar de exceptie pentru aceasta perioada.
Cine stie... poate intr-o zi ne vom intoarce la articolele de autor!